Boala celiaca

Boala celiaca (numita si celiachie, intoleranta la gluten sau enteropatie glutenica) este o boala digestiva cronica, cauzata de ingestia de gluten, ce impiedica absorbtia nutrientilor, vitaminelor si mineralelor de catre intestin.

La persoanele celiace, ingestia de gluten antreneaza o reactie imunitara anormala in intestinul subtire. Aceasta reactie distruge nu numai glutenul, ca si cum ar fi periculos pentru organism, dar ataca si mucoasa intestinului subtire. Substantele inflamatorii sfarsesc prin a distruge vilozitatile intestinale, care permit absorbtia nutrientilor. Astfel, in ciuda unei alimentatii sanatoase, persoanele celiace sufera de malnutritie.

Glutenul este o masa proteica elastica si vascoasa prezenta in majoritatea cerealelor. Responsabil de dospirea painii si a altor produse de brutarie, glutenul serveste de liant alimentar. Glutenul se gaseste in boabele mai multor cereale, printre care grau, orz, ovaz si secara.

In cazul graului, reactia alergica este indreptata impotriva gliadinei (o fractiune de proteina prezenta in glutenul din grau). In cazul orzului, hordeina este toxica, iar pentru secara – secalina.

Niciun tratament nu poate vindeca boala celiaca. Cu toate acestea, boala poate fi tinuta sub control prin modificarea dietei – eliminand definitiv glutenul din alimentatie.

In majoritatea cazurilor, boala celiaca survine la copii, intre 6 luni si 2 ani, dupa introducerea cerealelor in alimentatie. Ea se poate manifesta si la varsta adulta, in general la 30-40 ani. Femeile sunt de 2-3 ori mai afectate decat barbatii.

Semne si simptome

La copii

Boala se manifesta prin:

• tulburari digestive, care debuteaza inca de la introducerea fainii in alimentatie
• diaree cronica
• steatoree (prezenta unei cantitati mari de grasimi in scaun)
• distensie abdominala (balonare)
• dureri abdominale
• retard de crestere
• pierdere in greutate
• oboseala intensa
• paloare – ce traduce o anemie
• schimbari bruste de dispozitie (iritabilitate, depresie)
• tulburari neurologice
• dermatoza (boala de piele) caracterizata prin aparitia unor vezicule (leziuni ale pielii cu continut lichidian) asemanatoare celor din herpes

La adulti

Debutul bolii este uneori insotit de tulburari intestinale si se produce intre 35 si 65 ani. Cand sunt prezente, simptomele constau in:

• diaree cronica
• meteorism (acumulare de gaz in intestin)
• dureri abdominale
• steatoree (prezenta unei cantitati mari de grasimi in scaun)
• tulburari osoase de tipul osteomalaciei (decalcifierea generala a tesutului osos, secundara unei carente de calciu si fosfor, sau unei carente de vitamina D2)
• dureri osoase
• pierdere in greutate
• astenie (oboseala intensa)
• anorexie (pierderea apetitului)
• hemoragii legate de carenta in calciu
• tetanie (contractia extremitatilor)
• dermatoza (boala de piele) caracterizata prin aparitia unor vezicule (leziuni ale pielii cu continut lichidian) asemanatoare celor din herpes
• atingere a tiroidei
• diabet insulinodependent
• atingere a splinei
• alta boala inflamatorie a intestinului (BII)

Cauze si factori de risc

Originea bolii este putin cunoscuta, dar oamenii de stiinta cred ca atat factorii genetici cat si cei de mediu sunt implicati. Atunci cand un membru al familiei este afectat de boala celiaca, riscul de survenire a bolii este de 10%. La gemenii indentici, concordanta este de 70%.

Se crede ca boala celiaca ar fi legata si de obiceiurile alimentare din primele luni de viata: durata alaptarii, momentul introducerii cerealelor in alimentatia sugarului si cantitatea de cereale consumata, dar nu exista dovezi in acest sens.

La adulti, boala este uneori declansata de un stres fizic (chirurgie, sarcina, nastere, infectii virale) sau de un stres emotional puternic.

Din motive necunoscute inca, persoanele celiace prezinta o mai mare permeabilitate intestinala, ce permite unei parti a glutenului sa patrunda in mucoasa intestinului subtire, declansand o reactie alergica la acest nivel.

Factori de risc

• celiachia pare a fi mai frecventa la persoanele  ce sufera de o boala autoimuna: lupus eritematos, diabet de tip 1, artrita reumatoida, tiroidita Hashimoto. De asemenea, incidenta bolii pare a fi mai mare la persoanele afectate de trisomie 21 (sindromul Down).
• istoricul familial pozitiv pentru boala celiaca este un factor de risc
• obiceiurile alimentare ale sugarului pot influenta aparitia bolii – aceasta ipoteza nu a fost demonstrata

Complicatii posibile

Daca regimul fara gluten nu este adoptat, boala celiaca, in formele sale grave, poate avea consecinte multiple asupra sanatatii:

• Intoleranta la lactoza - Datorita atingerii mucoasei intestinale, poate surveni o intoleranta la lactoza. Uneori, ea dispare la putin timp dupa adoptarea unei diete fara gluten.
• Anemia - Rezervele de fier se pot epuiza, drept consecinta a asimilarii deficitare de fier.
• Osteoporoza – Asimilarea deficitara a calciului si vitaminei D antreneaza pierderea densitatii osoase, ceea ce duce la osteoporoza.
• Calculi renali - Absorbtia deficitara a grasimilor antreneaza o reabsorbtie anormala a oxalatilor, ducand la aparitia unui tip de calculi renali (pe baza de oxalat de calciu).
• Infertilitate - Riscul de infertilitate la persoanele celiace este cu 12% mai mare.
• Unele tipuri de cancer - Boala celiaca este asociata cu un risc crescut de limfom intestinal, pe termen lung.

Evolutie

In conditiile adoptarii unui regim fara gluten, simptomele dispar in cateva zile. Examenul mucoasei intestinale arata o refacere a vilozitatilor, necesitand cateva luni pentru a fi completa. Supravegherea bolii se face prin biopsii periodice ale mucoasei intestinale.

La adolescent, simptomele se atenueaza progresiv, existand posibilitatea unei remisii complete. Copilul incepe sa ia in greutate in cateva saptamani.
La aproximativ 10% din pacientii cu celiachie survine un tip de cancer: de esofag, faringe, sau al intestinului subtire.

Alte patologii canceroase prezente la pacientii cu celiachie sunt limfoamele. Limfomul este tumora care se dezvolta intr-un tesut limfoid si in special in ganglionii limfatici.

Diagnostic

Diagnosticul celiachiei este dificil de stabilit. Medicul trebuie sa elimine posibilitatea unei alte probleme digestive mai frecvente (sindromul intestinului iritabil, o intoleranta alimentara sau o boala inflamatorie a intestinului). Carenta in fier si in acid folic pot da indicii pentru stabilirea diagnosticului.

Diagnosticul bolii celiace se stabileste in trei etape. Prima consta intr-un test imunologic, ce determina nivelul unor anticorpi (antigliadina, antiendomissium, antireticulina). Nivelul ridicat al acestor anticorpi arata ca organismul reactioneaza intr-un mod excesiv la prezenta glutenului. Acest test  permite stabilirea unui diagnostic cu o sensibilitate de 90 – 95% si cu o specificitate apropiata de 100%.
Pentru confirmarea diagnosticului, se procedeaza la biopsie intestinala ce presupune prelevarea unui fragment din mucoasa intestinala (cel mai frecvent din duoden). In cazul unei celiachii, suprafata fragmentului prelevat este plata, fara vilozitati.

Adoptarea unei diete fara gluten si urmarirea simptomelor pot de asemenea sa ofere informatii. Ameliorarea tulburarilor digestive si nutritionale in conditiile adoptarii unui regim fara gluten de catre pacient, permit de asemenea orientarea diagnosticului.

Tratament

Nu exista un tratament care sa vindece boala celiaca. In schimb, adoptarea pe viata a unui regim fara gluten permite disparitia completa a simptomelor, tratarea carentelor si prevenirea eventualelor complicatii. In marea majoritate a cazurilor, tesuturile mucoasei intestinale se refac. Aceasta vindecare se produce in cateva luni la un tanar, in timp ce la pacientul adult perioada de refacere poate dura 2 – 3 ani. In mod exceptional, simptomele pot persista chiar si la cateva luni dupa  adoptarea unei alimentatii fara gluten.

Regimul fara gluten

Regimul fara gluten presupune interzicerea mai multor alimente consumate in mod obisnuit: painea si pastele de grau. Dar glutenul nu se gaseste numai in cereale, ci se ascunde si in numeroase alimente din comert, ce utilizeaza glutenul ca ingredient. Intrucat o cantitate infima de gluten poate afecta intestinul, determinand reaparitia simptomelor, este necesara o mare vigilenta in alegerea produselor.

Produsele ce contin gluten:

• Produsele cerealiere: grau, gris, cuscus, orz, ovaz, secara si soiurile hibride. Se pare ca secara pura este tolerata, dar riscul contaminarii cu alte cereale este crescut. Hrisca trebuie uneori evitata. Aceste cereale se gasesc sub numeroase forme (faina, gris, fulgi) in produsele de brutarie, de patiserie, in paste, batoane de cereale, biscuiti, aluaturi, etc.
• Produsele din comert: glutenul se gaseste in iaurturile cu fructe, inghetata, ciocolata calda, cuburi pentru ciorba, anumite tipuri de branza, carne la conserva, carnati, sos de tomate, unt de arahide, etc.
• Glutenul serveste de liant alimentar si se ascunde sub mai multe denumiri in listele de ingrediente ale produselor: malt, amidon (de grau, orz, secara, etc), proteine vegetale hidrolizate si proteine vegetale texturate.
• Glutenul se gaseste si in anumite bauturi: bere, gin, whisky.
• Chiar si unele produse cosmetice (rujul) pot contine urme de gluten.

In bucatarie, trebuie acordata o atentie deosebita pentru a nu contamina alimentele fara gluten. Contaminarea se poate produce atunci cand produsele fara gluten sunt preparate intr-un vas nespalat in care s-au aflat alimente ce contin gluten. Se intampla ca produsele fara gluten sa fie contaminate in timpul proceselor de productie, transformare sau ambalare. In aceasta privinta, produsele etichetate „fara gluten” sunt mai sigure.

Alimentatia persoanelor celiace trebuie sa fie bogata in alimente proaspete, cat mai putin transformate:

• fructe si legume
• carne, peste
• leguminoase si soia
• unele cereale: orez, mei, quinoa
• unele tipuri de faina: de orez, porumb, cartofi, naut, soia
• majoritatea produselor lactate pot fi consumate, dar persoanele cu intoleranta la lactoza le pot evita timp de cateva luni